paler.ro

Am primit ieri un exemplar prin posta. Multumesc.

Lecturand-o, uneori rasfoind-o, am ramas oarecum cu un gust amar in unele privinte. Nu o sa spun ceea ce imi place la revista. O sa spun doar ceea ce m-a deranjat.

Pentru “Einführung” o sa o compar cu albumul Freelancer 2008. Revista este asemanatoare, rezumand in paginile despre CNR ceea ce albumul insira in multe poze. In album se vad doar anumite persoane care prin intentia de a fi vizibile au sponsorizat aparitia lui. Oarecum corect dpdv pecuniar, incorect fata de cei care au participat la raliuri. Nu insinuez ca revista este “corecta pecuniar”, pentru ca serios si sincer nu cred sa fie asa.

Introducerea unui articol mi-a provocat reactia aceasta pe care o am acum. “Se spune ca numele ii este predestinat celui care il poarta si la acest lucru m-am gandit cunoscandu-l pe Bogdan […]. Prenumele sau inseamna <> in limba slava, format din cuvintele <> (bun) si <> (inzestrat). Cu alte cuvinte, printre meritele tanarului brasovean se numara faptul ca s-a nascut intr-o familie cu mijloace financiare foarte solide, gratie carora Bogdan beneficiaza de conditiile ideale pentru un debutant in automobilismul sportiv. […] Ma grabesc sa afirm ca peste cateva sezoane va atinge la un nivel ridicat al artei pilotajului si poate chiar un viitor campion national absolut.”

Ei bine eu pana aici am citit din revista. Maine cand o sa fac gratar, nu o sa o folosesc nici sa fac focul. Sa explic de ce.

Pentru ca pe campionul la debutanti il cheama tot Bogdan, insa Barbu pe nume de familie. Nu credeam sa fie vreodata un merit sa fii nascut in familie cu situatie financiara buna. Iar afirmatia ca Bogdan din revista este viitor campion este foarte grabita, daca nu chiar un fel de “pupat in cur” (expresie populara).

Pana una alta o revista de genul Rally Racing sprijina pe cel care a obtinut locul doi la debutanti, albumul Freelancer nu contine o poza cu fostul echipaj 441, iar Bogdan (Bobo) cu fratele meu (Petru) stau pe margine anul asta din lipsa de sponsori. Ma gandesc ca un sponsor apreciaza o aparitie in publicatiile periodice. Dar ma bucur insa ca in articolul despre Rally Raid Covasna apare o poza cu Liviu “Statie” si Petru in timp ce concureaza cu Lada “Militia”, pacat ca nimeni nu stie cine sunt aia doi dintr-o Lada.

Concluzia mea: Stiu ca o revista nu prezinta doar castigatorii, dar parca nici numai invinsii. Mai ales pentru un prim numar este o revista care contine aproape doar invinsi ai campionatului trecut.

Weekendul asta am ajuns la Raliul Germaniei. O experienta pe care incerc sa o am de 3 ani. Acum la a treia incercare am reusit. Este cel mai frumos la raliu la care am fost, poate si din cauza ca la asta am vazut masini.

Pe scurt pentru mine raliul a reprezentat:
- vineri: parcul inchis
- sambata: Panzerplatte (SS10 si SS14) si service
- duminica: service de 2 ori, superspeciala si bataia cu sampanie a primilor trei
(more…)

Urmaresc din Wiesbaden campionatul national de raliuri al Romaniei si pot spune ca este interesant de observat cum lucrurile evolueaza.

De departe evenimentul anului este Miettinen. Un finlandez care are un palmares interesant, insa in comparatie cu o vedeta mondiala a raliurilor este mic copil. Este finlandez, si asta ii ofera o aura mitica in fata pilotilor nostri. Problema este ca e bun. Problema este pentru pilotii romani, care in adanca lor ciuda, devin putin nationalisti. (more…)

Week-end-ul trecut a inceput campionatul de raliuri. Prima etapa, poate intr-o traditie respectata, a fost cea de la Brasov. Brasovul este un raliu care mie, cel putin, imi place. Imi place pentru ca e acasa. Imi place pentru ca ploua. Si intr-un fel, in mandria mea de fan, sunt absolut incantat ca fac parte din primii oameni din tara care vad un raliu la inceput de an.

Sunetul de motoare si esapamente de pe bulevardul Eroilor, inghesuiala din Livada si mirosul de aditivi si guma care ii poti simti cand treci prin parcul de service sunt ingrediente normale fara de care un raliu in Brasov nu ar avea farmec.

Si a inceput campionatul…vineri a fost prima zi. O proba speciala si o superspeciala. Proba speciala se desfasura pe Valea Cetatii. Postat intr-un loc inghesuit am vazut derapajul legat al lui Giri. Nimic mai fain decat chestia asta. In acelasi loc, inainte sa treaca vreo masina, am aflat despre exclusivitatea TVR asupra campionatului. Insa nici un cameraman TVR nu era acolo.

Prima proba s-a parcurs, in urma un accident idiot, in regim de etapa de legatura. Lumea intaratata de spectacolul de pana atunci a plecat spre superspeciala care arunca miros de esapament si scartait de roti in parcarea mare din Poiana. Stateam inghesuit pe marginea trotuarului aproape de sfarsitul buclei pe care treceau pilotii. Vedeam de la inaltimea trotuarului totul. Vedeam toate virajele, vedeam unde se mergea tare, unde se frana, vedeam dupa bannerele puse pe traseu. Ploua incet si fara sa am chef sa port cea mai mica urma de sapca pe cap m-am udat. Era cat de cat cald si sub geaca framantam un telefon ramas aproape fara baterie. A fost misto. Urma a doua zi.

Dupa un drum cu Trabantul pana la Paraul Rece, m-am instalat in stop. Transmiteam timpii realizati de echipaje pe cele doua treceri. Aproape de stop Trabantul gafaia sub greutatea celor care eram in masina. Turat si consumand benzina ca pe apa urca fara sa ii pese ca in unele curbe statea lume care ne privea mia in gluma mai in serios. Acolo am vazut batalia cameramanilor. Un cameraman TVR si colegul lui stateau in locul in care nici un spectator nu s-ar fi asezat. Insa ce e drept masina era langa ei. Am mai recunoscut oameni de la Freelancer si MotorMedia. Inlantuirea aia de curbe continea un numar impresionant de obiective. Mai era obiectivul aparatului meu, care urca spre stop unde ii era usor sa faca poze, masinile fiind oprite.

Am transmis timpii, am baut intre probe ceai, am coborat in oras. Seara am fugit din colt in colt sa ajut la aranjarea cupelor pentru festivitatea de premiere. Am participat insa, involuntar, la conferinta de presa.

… (continuarea mai incolo)