Torino - 08.02.2010
Am inceput dimineata pe la 8, spre disperarea colegului insotitor. Nu se anunta nimic palpitant. Cursurl ar fi trebuit sa inceapa la 2, iar eu vroiam sa vizitez orasul pe jos. Ceea ce am si reusit sa incep la ora 9 dupa un mic dejun oarecum bun. Automatul de cafea era de fapt clasica chestie de ness la comanda. Niste paini mici mici tavalite prin malai, cateva felii de sunca si cateva acompaniamente de cascaval au contribuit decisiv la potolirea foamei matinale.
De la hotel am plecat pe jos spre gara centrala, iar de acolo prin centru hai hui. Era destul de frig, iar mainile imi inghetasera groaznic pe aparatul foto. Inca nu imi venea sa cred cat de frumos este orasul. Piaza San Carlo, iar apoi Piaza Castello, Piazza Vittorio Veneto, Muzeul Filmului, corpuri ale universitatii, pavaj peste tot, trotuarele pavate si acoperite cu arcade sprijinite in coloane, apoi liniitle de tramvai. Peste tot cate o cafenea, cate o mica bodega. Masinile se inghesuiau pe strazi, tramvaiele sunau clopotele si lumea fuma impasibila pe strada. Cladirea rectoratului universitatii din Torino avea o curte interioara micuta, dar etajul cu coloane, o zeita in marmura pazea o parte, iar alta statuie de data aceasta masculina si tot de marmura strajea o intrare/iesire.
Lemn de inghetati am plecat inapoi spre hotel. Yahya hotarat cum e a vrut sa ia autobuzul, apoi m-a urmat pe motiv ca oricum pe jos ajungem mai repede. Nu a fost sa fie, pentru ca am pierdut drumul in timp ce ne certam despre influenta lui Allah in productia de rosii, si asa am mai calatorit 30 de minute pe jos spre disperarea lui. Bulevarde mari cu copaci neinfrunziti promiteau o imagine verde pentru vara care va urma.
Cel putin am apucat sa vad orasul cat de cat. Socul cel mai mare l-am avut la scoala. Ma simteam ca pe colina. Corpuri in renovare, sali dotate cu tehnologie, bude carora nu li se inchid usile, studenti care joaca carti pe hol, cantina care nu are sucuri naturale, noroiul de pe trotuarele dimprejur. Ca la Universitatea Transilvania. Intr-un exces de dor, chiar am intrat pe site-ul brasovenilor, ca sa imi dau totusi seama ca la Torino e alta lume insa.
Colegii deja ii cunosteam intr-o masura: doi nemti batuti in cap (fiecare peste 30 de ani cred cu cosuri pe fata), 2 finlandezi, portughezi, spanioli, italieni etc. Iar cunostiintele au fost adancite seara in oras. Unde am lasat 15 euro. Organizarea a fost tipic italieneasca lipsind cu desavasire. A doua teapa din Torino. Incepusem bine intr-un fel de bar unde pentru orice bautura comandata puteai manca cat vrei. Asa ca am baut o bere cu 5 euro si am mancat niste cartofi, niste legume in inecate in ulei si niste bucatele de carne, bineinteles, tot in ulei inecate. Dupa 2 ore inca o bere. Dar teapa cea mai mare am luat-o la pizzeria de langa hotel: un bar de karaoke cu 5 clienti peste 40 de ani care zbierau pe cantece italienesti. 9 oameni, 9 beri mari comandate, am primit 9 beri de 0.33 fiecare costand 5 euro. Am baut repede si apoi ne-am dus la somn. Inca o zi in Torino, inca ceva interesant.