nu e frumos
nu e frumos ceea cea am sa scriu, dar trebuie sa o fac.
Cand eram la Wiesbaden si stateam seara tarziu sau mergeam in weekend la scoala traiam cu un sentiment de nesiguranta cand mergeam la buda. Intunericul probabil, faptul ca trebuia sa aprind becurile pe holurile alea care nu aveau lumina naturala deloc. Nu stiu. Ziua era ok. Ma simteam in largul meu. De imi este ingaduit sa spun asta.
La Passau se intampla altceva. Toaletele sunt mai circulate decat in la FH. Si de multe ori ma nimeresc atunci cand cabinele vecine sunt ocupate. Imi aduc aminte ca la Wiesbaden cand eram in corpul C aveam cabina mea preferata. Apoi in corpul A la fel. De pe scarile laboratorului la stanga, in buda aleageam usa din mijloc. Rar mergeam altundeva.
La Passau in cabina preferata - acolo unde hartia igienica e in stanga cum intru, si in dreapta cum stau, unde usa e claustrofobic de aproape, pardoseala e gri in patratele si faianta in patratele de aceeasi dimensiune dar albe - stau si ma minunez. Azi ma minunam din nou in timp ce din cabina vecina cineva tocmai tragea apa si iesind pe usa respira greu.
Innebunesc. In Passau toti care vin/ies din buda parca s-au luptat cu un taur, parca au fugit 1km la deal. Toaleta este pentru acesti oameni oglinda a stresului de la munca, loc unde eliberarile de energie sunt puternice. Dupa un mers la toaleta (ca e in cabina sau la pisoar) oamenii se chinuie, si rasufla greoi precum dupa cea mai mare spaima. Trist.
Ma bucur ca nu sunt ca ei.
Trebuie sa precizez ca pisoarele nu le agreez: ori sunt prea sus, ori sunt prea jos, ori se declanseaza apa prea repede. Lucruri care ma enerveaza. De aceea prefer cabinele intotdeauna.
January 28th, 2010 at 8:08 am
Sigur nu e doar “shy bladder” ?