paler.ro

nu e frumos ceea cea am sa scriu, dar trebuie sa o fac.

Cand eram la Wiesbaden si stateam seara tarziu sau mergeam in weekend la scoala traiam cu un sentiment de nesiguranta cand mergeam la buda. Intunericul probabil, faptul ca trebuia sa aprind becurile pe holurile alea care nu aveau lumina naturala deloc. Nu stiu. Ziua era ok. Ma simteam in largul meu. De imi este ingaduit sa spun asta.

La Passau se intampla altceva. Toaletele sunt mai circulate decat in la FH. Si de multe ori ma nimeresc atunci cand cabinele vecine sunt ocupate. Imi aduc aminte ca la Wiesbaden cand eram in corpul C aveam cabina mea preferata. Apoi in corpul A la fel. De pe scarile laboratorului la stanga, in buda aleageam usa din mijloc. Rar mergeam altundeva.

La Passau in cabina preferata - acolo unde hartia igienica e in stanga cum intru, si in dreapta cum stau, unde usa e claustrofobic de aproape, pardoseala e gri in patratele si faianta in patratele de aceeasi dimensiune dar albe - stau si ma minunez. Azi ma minunam din nou in timp ce din cabina vecina cineva tocmai tragea apa si iesind pe usa respira greu.

Innebunesc. In Passau toti care vin/ies din buda parca s-au luptat cu un taur, parca au fugit 1km la deal. Toaleta este pentru acesti oameni oglinda a stresului de la munca, loc unde eliberarile de energie sunt puternice. Dupa un mers la toaleta (ca e in cabina sau la pisoar) oamenii se chinuie, si rasufla greoi precum dupa cea mai mare spaima. Trist.

Ma bucur ca nu sunt ca ei.

Trebuie sa precizez ca pisoarele nu le agreez: ori sunt prea sus, ori sunt prea jos, ori se declanseaza apa prea repede. Lucruri care ma enerveaza. De aceea prefer cabinele intotdeauna.

M-am tavalit pe jos de nervi azi in timpul unei sedinte. La propriu, doar ca tavaleala am mascat-o indiscret cu lectura fugara a unei reviste si apoi cu cea a unei carti din raftul alaturat. Eram suparat. Acum din nou nu am chef sa scriu nimic in deliverable. Sa se duca dracu! Ce dracu sa mai scriu, cand doua ore am asistat din nou la o minciuna sfruntata. O sa povestesc cu Marcela mai incolo in Espresso. Si mai pe noapte cand o sa fiu mai linistit o sa termin de citit si cartea inceputa in iunie anul trecut. Maine nu ma voi grabi la munca. Voi lua un mic dejun linistit, voi bea o cafea din Bialetti-ul cadou de Craciun din partea noastra, si ma voi gandi de doua ori daca ma voi mai enerva la munca. Un an nou. A treia zi. Lipsa de chef reinstalata. Poate ma dau fragil, numa ca sa nu mai contribui la mizeria asta….

Daca tot am pierdut vremea mi-am declansat din nou dependenta de wikipedia. Functioneaza ca televizorul. Sar in link in link, pierd vremea, citesc tot, recitesc, retin un zero mare… pot recomanda insa asta. De departe mai interesant si tensionat decat Sacalul cu Bruce Willis. Intotdeauna a fost un actor atat de plictisitor?

Mai demult am declarat ca ma intretin mai mult cosmarurile mele. Sunt mult mai pline de actiune decat orice film vazut, mai violente decat orice horror sangeros, pline de suspans sau pur si simplu mult mai interesant erotice decat ce poate arata vreun film din ce am vazut. Si de va fi vreodata sa vad un film sa imi intreaca cosmarurile, atunci il voi intrece in urmatoare runda de bruxism acut.

Dar despre Hannah Montana… Pe langa numele aiurea primit, si pe langa povestea de adormit copii, de ce duce o fata e 14 ani o viata dubla? De cand Disney prezinta un fel de Flipper de uman? Imagineaza-ti: Hannah Montana in Brasov canta la un berar. Apoi vrea sa vada ursii din Racadau. Tarziu si tomberoane. Simte cum o loveste ceva cu putere peste urechi. Ii tiuie urechile si este mancata. Winnie the Pooh.