pentru a dona
Ma intristez cand vad anunturi sa ofer donatii pentru oameni bolnavi de cancer. As dona. Poate o sa si donez. Dar sunt multi altii in aceasi situatie care nu apar prin site-uri multi vizitate. Nici nu sunt sigur ca banii sunt solutia, dar neputand sa fac altceva ma gandesc ca pentru inceput e bine. Nu cred ca ajut in general, ajut in particular. In fiecare zi apare cate un alt caz disperat. Asigurarea de sanatate romaneasca e inutila in cazuri din astea, pentru ca tot la clinici si spitale vestice apeleaza cei bolnavi.
Incep sa inteleg ca procentul platit din salariu pentru sanatate trebuie sa fie mare. Initial trebuie sa fie intr-atat de mare incat, si daca cineva fura din banii astia, tot sa mai ramana destui bani. Mai si citesc ingrozit cazuri de diagnostic gresit. Se deschide cutia pandorei…
Ma gandesc ca donatia este un act social, o atitudine fata de cei care nevoie de ceva. Interesant este ca oamenii doneaza pe strazi celor care canta, celor care vand flori pe terase (tot o donatie este). Pe de alta parte dorinta de salariu mare, de stare sociala vine fara o responsabilitate fata tocmai de societate, fata de cei care ar putea folosi niste bani in plus. Nu trebuie sa ma gandesc ca la urmatoarea marire sa imi iau o plasma, mai bine as vira 5 lei in contul unui nevoias.
Actul social al donatiei trebuie sa fie gratuit, lipsit de comisioanele viramentului bancar, lipsit de impozit, lipsit de orice intentie si inteles. Trebuie sa fie simplu si banal. Donand unui bolnav de cancer care se opereaza in vest eu ajut statul sa nu investeasca in spitalele romanesti. Eu lipsesc alti oameni in viitor de posibilitatea de a se trata in tara. Si totusi lovitura aplicata celor care nu vor putea ajunge sa astepte donatii este impozitata de stat, este platita de mine statului sub forma impozitelor. Adica din N lei eu raman cu (1-p)N lei de exemplu, din care donez D lei. Statul ia pN, bolnavul D, eu raman cu (1-p)N - D. Acei pN de lei, pe care statul ii ia pentru un sistem defect, as putea sa ii donez mai departe.
Ajut donand? Pe termen scurt. Pe termen lung conspir unui sistem. Pana la urma ma gandesc sa rezolv chestiile mici si urgente si apoi sa incerc si alte posibilitati. Ramane sa aleg cui sa donez, sa judec eu cine are mai multa nevoie, sau sa dau cu zarul cine primeste o suma de la mine. Sa judec band o cafea cine sufera mai mult, sa compar indecsi de suferinta si perspectivele de viitor ale persoanei? Este cel putin meschin.
Ma gandesc unde gresesc.
August 25th, 2009 at 1:21 pm
Eu cred ca gresesti in a crede ca exista o solutie optima. Datele cu care se lucreaza sunt subiective. Si nu poti cuantifica asa ceva.