la o luna dupa nunta
Pe 11 iulie eram drojdie. Dar nu mai conta, pentru ca drojdie nu e ceva deosebit. Deosebita este intensitatea si durata.
Aveam un bilet de tren pentru ziua de joi, ca sa plec la Codlea. In geanta mea cu vultur tatuat pe vinilin era costumul si camasile. In rucsac pantofii…
Imi era frica sa nu indoi costumul, sa nu stric sacoul si pantalonii, geanta neavand vreun perete solid cum ar avea alte genti normale. De la scoala, la gara. Marcela era la parintii mei cu parintii ei. O urma de jena ma patrunse cand a trebuit sa beau un gat de Cola, desi nu aprob asemenea bauturi. Eram lesinat, vroiam negreala aia. In orice caz trenul ajunge in gara, eu in el, el catre Austria. Soneria controlorului suna insistent fluieratul din Kill Bill. Pe geam imi dadeam seama ce interesant este felul cum trece Inn-ul, cum am trecut de zeci de ori cu trenul pe acolo si nu observasem ce zona frumoasa este granita Austriei cu Germania. Graul parea copt, trenul mai frana si fluieratul era puternic uneori. In orice caz, dupa ce am ajuns la Viena unde caldura m-a busit din nou, dupa ce am dat 50ron controlorilor romani pentru ca nu aveam bilet de la Curtici, dar nici eu nu mi-ar fi dat vreun bilet normal, dupa ce am ajuns in Brasov si am vazut-o pe Marcela la myplace, dupa ce m-a dus si Petru acasa cu Loganul de la Liviu, abia apoi a inceput….
Era vineri? Cred ca da, Karsten trebuia sa vina, avionul lui era insa undeva pierdut prin Amsterdam si ar fi ajuns abia sambata dupa-masa…Saracul de el. A stat 17 ore intr-un aeroport ca sa vina la o nunta…Dar si vineri seara am gustat cu Luci vinul… Sambata au fost pregatiri, du-te si ia-l pe Karsten de la gara, du-te si cauta curea (nu am gasit), du-te la primarie sa semnez nu stiu ce hartie, apoi la fotograf sa vb cu el despre pozele de nunta. Multime de femei la taiat de prajituri. Eu taiam iarba in gradina cu un monstru pe benzina. A fost o caldura groaznica. La un moment dat am zis ca sa o ia dracu si eu nu mai tai, insa trebuia pentru gratarul de luni….Alte umblaturi. Marcela a fost si ea la Codlea, insa intr-un moment de solidaritate cu bunica a hotarat sa stranga zmeura, sa curete printre pietre buruieni. Pierdere de timp.
Ce mai conteaza? Sambata seara Karsten era parcat, cu Petru spalam masina la 12 noaptea in Brasov si pana duminica nu am dormit decat dupa ce am baut un pahar de Riesling sec adus de wiesbadarean. In orice caz timpul a trecut…
Duminica nunta. Treaz, barbierit fara sa ma tai prea mult, imbracat fara sa ma grabesc si asteptand membrii alaiului eram singur cu Karsten acasa. Si nimeni nu mai aparea. Ora 9. Nimeni. Abia pe la 9.30 au aparut. Bine si asa. Haida. La nasi. Transpiram. Cu nea Adi in masina spre Marcela. Mai racoare. La Marcela in Brasov unde era alta bucata de alai inghesuita si zambitoare in camera de bloc. Plouase putin, se racorise. Marcela era numa un zambet. La Codlea in fata primariei. Apoi in primarie unde am devenit cu acte soti si am participat la prima runda de pupaturi si urari de bine. Si cate aveau sa mai urmeze…Doamne…o nunta este o mitraliera de pupaturi….
Slujba de la biserica a fost probabil un moment deosebit. Nu ma asteptasem sa participe trei preoti la slujba, dar asa a fost sa fie. Tatal lui Cornel a fost printre ei si Cornel facea poze. Dupa unele ameteli in sala apele curgeau de pe mine (al dracu sa fie poliesterul din vesta mea), Marcela continua zambetul tamp, lumea nu stiu ce facea pentru ca era in spatele meu. Slujba a fost frumoasa si totul s-a terminat cu aer racoros cand am iesit afara si am dat ochii cu tiganusii care tineau la galeti. Din ciorap am scos monezile si i-am imbogatit cu vreo 7lei pe toti, si am fost darnic. Urmand buna traditie codleana, am mers pe jos pana la sala.
Si acolo a inceput relaxarea unora. A mea nu. Nici a Marcelei. Ea se plangea de tocuri. Eu nu o lasam sa le dea jos pentru ca sunt parte a costumului de nunta. Eu transpiram. Ea la fel. Primul dans. Un esec. Aia e. Apoi au urmat alte esecuri. Tot aia e. Si o sa mai urmeze. Nu mai e aia. Dar rapitul miresei, dansul pe Iggy, dansul pe Iggy al lui nea Ionel (alias Blackjack), mancarea, bautura si muzica reusita au condus nunta la ora 12 si ceva cand primul cuplu (de tocilari probabil) a plecat, declansand valul plecarilor. Stateam cu printesa si salutam lumea de plecare, dupa ce cu 10 ore inainte ii salutasem de venire si era sa nu ma mai opresc din ciocnit si baut sampanie. Ce sa ii faci? Reflex…intai ciocnesti, apoi bei… Dar s-a terminat si nunta. Si omul ala care ma tot urmarea sa ma filmeze, si rudele care se uitau sa vada ce e cu mine de arat asa, si de a cui e mireasa. S-a terminat. A doua oara nu as mai face vreo nunta, dar nu imi prea e rusine nici cu cea de pe 19 iulie, nunta din care nu am prins mare lucru, nu am gustat vinul, nu am mancat decat aperitivul. Sala cum a fost aranjata, laudele invitatilor despre vin, si despre muzica. Galanterii, dar unele poate sunt adevarate. Mie mi-a placut.
Mai tin minte ca saraca tanti Carmen fost neinspirata venind in sandale si alegand sa danseze nu stiu ce hora cu mine. A doua zi, cel putin sigur, unghiile i-au cazut de la loviturile aplicate cu varful pantofului. Bobo care a dansat, Varvara care nu se mai tinea pe picioare pe la sfarsit, Gabi care venise si cu o zi inainte incurcand data nuntii, Karsten speriat de ideea de plic cu dar, iar el nepregatit (de fapt nici nu am vrut sa fie pregatit). Fotograful care m-a enervat si Bogdan care a facut poze cu mirii langa cetate. O gramada de cafele baute, Gauloises brun, cea mai neinspirat aleasa camera, lipsa unui dus luni dimineata si apoi ne-am carat acasa…
Au urmat multe.. luni a fost gratar in gradina pana pe la 3. Kalashnikov, zang-zang-zang-zang. Putina lume, muzica tare si in sfarsit cam gustat si eu palinca si vinul de la nunta. Au fost bune. Cornel-bucatar, Jean-milog, Andreea-printesa, Karsten-debusolat, Luci-obosit, Andreea-obosita, Marcela-furnica, Gabi-doar suc, Gusti-in revenire dupa duminica, Bobo-obosit, nu la maxim, eu-nu ma prea desparteam de notebook si palinca.
Marti bye bye Karsten si o alta runda pe terasa la Ella unde a venit si Liviu (al carui Subaru a condus Petru pe timpul nuntii, iar mirii in masina), miercuri pizza la tratoria del padre, joi am rezolvat actele, apoi am ajuns si pe la Breaza. Vineri pe sambata am fost la un gratar in Geamana in clasica formatie, dar am ajuns abia la 11 noaptea cand era intuneric. Am asteptat cu Cornel pe Luci si Bobo intr-un intuneric crunt. Langa noi erau niste cai care rodeau iarba, si care se balegau in drum. Mirosul ala cald, sunetul ierbii strivite si intunericul erau de vis. A urmat gratarul….S-a terminat tarziu, iar dimineata a venit si Mercutiu cu printesa lui, aducand ceea ce nu au vazut codlenii: legume pentru gratar. Bobo bustean in Clio intins de pe bancheta din spate pana la bord. Praf pe masini. Oboseala. Caldura. Iar sambata am plecat inca odata la Breaza si ne-am intors duminica ca sa plecam in Passau.
Am ajuns luni la Passau la ora 3 dupa-masa. De la nunta pana acum a trecut o luna, in care inca nu m-am odihnit. Mihaela cu Sergiu au trecut chiar in prima noastra saptamana aici. Apoi am fost la München, apoi la Praga un weekend, apoi liniste ca nu mai puteam. Intre timp Marcela face un curs de Germana, iar eu ma chinui cu munca. Socializez prin Klettergarten si la gratare pe folie de aluminiu (pentru ca sunt sanatoase), ies cu colegii in oras sa aflu barfele de in laborator, ma chinui cu gandul ca altundeva e mai bine, beau tuica de la nunta in weekend cu Marcela (raport 5:1 pentru mine) si ne plimbam seara.
A trecut o luna si in timpul asta Marcela e cu mine in Passau. E bine asa.
August 19th, 2009 at 4:38 pm
E bine ca ai scris… acum o sa am si eu ce povesti daca ma intreaba cineva cum a fost la nunta