passau si celebrele iesiri nocturne ale celui care isi spune pederico
Dupa cate incercari nereusite de a ma obisnui cu orasul am reusit sa ma intorc la ascultat Bowie? Destule. Nu mai conteaza.
Aseara incercand sa socializez cu cineva, dar am iesit la o bere cu un coleg. Discutiile au fost interesante, intr-atat de interesante incat dupa 2 ore si 2 beri am plecat. Era inante de 8 si eu eram in oras. Eu si bicicleta. Ea mergea pe unde o duceam eu. Am scos berile pedaland de nebun vreo ora in cautarea unei terase unde sa pot sa imi odihnesc rasuflarea sorbind un Helles. Pana la urma am legat-o de capatul podului pe partea cealalta de oras si apoi la picior. Pentru cateva minute am sunat pe Bobo. Cu el ma intelegeam in Brasov, asa ca poate ma inteleg cu el si in Passau. Intamplarea (cum s-o numi) a facut sa nu fie ieri in Passau.
Era Kunstnacht, momentul in care protipendada bautoare de vinuri si cocktailuri se perinda prin fata galeriilor. Tineri imbracati cu Lacoste, oameni normali si degustatori de tablouri abstracte afisate in galerii inghesuite si chic. Poate camasa de marocan, poate rucsacul in spate si rosu, sau pur si simplu fata mea de om disperat dupa o portie de socializare creeatoare, cine stie? Langa primarie era concurs de dans. Trei-4 perechi se inghesuiau pe o scena improvizata. Niste mosi salivau de pe niste banci de berar. Nimic acolo. Si trist pe deasupra. Intortotcand trepte si drumuri, evaporand ultima picatura de Weizen de la ora 8, se facuse ora 9. M-am oprit langa un grup de oameni. Muzica bavareze (presupun) cantata de niste tipi tineri, nebarbieriti si imbracati ingrijit neglijent. Am stat sa ii ascult. Singur mi-am cumparat o bere si gandindu-ma la orice langa ei, acolo, ma uitam si analizam lumea care trece pe langa mine.
Am observat un nene. Si el singur. Deosebit de ingrijit imbracat. Pe la 50 si ceva de ani, costum, ochelari, proaspat barbierit cu o piele care ii lucea si i se potrivea cu rama ochelarilor. Nici o expresie a fetei, dar m-a izbit aceeasi cautatura a ochilor. Era identica cu cea a chelnurului din Wiesbaden unde imi beam cafeaua joia sau vinerea pe terasa. Putin pedofil, pervers, violator si dragalas in acelasi timp. Un amestec de amabilitate si gol. Era langa mine la distanta de un pas, cu un picior pe trotuar si cu celalat pe pavajul drumului. In inghesuiala aia nu mai conta.
Cand muzicantii au plecat, am plecat si eu pe calea lor. Mai incolo trei strazi, in piata de langa Dom, s-au pus din nou pe cantat. Eu am terminat berea de dinainte inceputa. Era deja 10 si ceva. Pana in piata domului am fixat din ochi diferiti oameni. Le urmaream reactia. Una ciudata a fost a unei tipa cu niste dinti proeminenti. Cand am privit-o parca si dintii s-au ferit din calea ochilor mei. Probabil cearcanele.
In piata copii mazgaleau cu acuarele si tempera foi de a3 pe care le intindeau la uscat pe niste sarme, iar apoi picturile uscate erau vandute amatorilor de prospetime artistica cu 5 euro. In scopuri caritabile. Apoi tot ei, copiii, se urcau pe marginea fantanii arteziene, se fugareau. Au avut chiar tupeul sa le spuna muzicantilor ca nu au talent. Critici de mici. Rautatea se exerseaza din clasa a 4-a.
Era 11 ceva, iar la peco de la 12 nu mai da bere. Pe jos pana la peco, 2 Helles. 1 pentru drum. 1 pentru duminica? Si hai acasa sa mai vb si pe Skype cu Marcela, ca la telefon am tot vorbit. Am ajuns transpirat, de la naduful de afara, de la berea rece, de la nervii pe care ii aveam. Dar Sofletea era online. Si noapte a urmat in ore de discutii, care impreuna cu critica ratiunii de a fi doctorand la Passau dezvoltata impreuna cu Marcela, m-au determinat sa ascult Bowie.
Azi…Bowie…si acum e Rock’n'Roll Suicide in camera.