imi e dor de pascal
cred ca nici un limbaj de programare nu mi-a facut mai mare placere decat pascal.
in pascal am programat cele mai frumoase chestii. era tare. simplu. lipsit de orice porcarie. un limbaj care aducea spre pseudo-cod. o frumusete. imi aduc si acum aminte de fereastra aia de dos, albastra…turbo pascal. minunat. il setam tot timpul sa afiseze cu literele mici, ca sa incapa mai mult cod.
printre cele mai smechere chestii pe care le-am programat in pascal au fost un programel care avea interfata grafica pe bune cu mouse si butoane, care transforma fisierele html in text curat. si lucrarea de atestat am facut-o in pascal. un editor de fisiere text, in care si interfata era partial generata dintr-un fisier text. liste dublu inlantuite, salvari, un fel de vi, pentru ca pe atunci vazusem vi intr-un red hat 4.2 parca. in orice caz era tare. crapa din cand in cand, insa era o placere sa programez in pascal.
undeva aceeasi placere ma incearca si acum cand am de a face cu retelele mele neuronale, dar nu o sa pot ierta niciodata liceul ca m-a ferit de un mediu serios de programare, iar facultatii nu o sa pot ierta lipsa mediului academic. programarea aia faina, chestiile care au de a face cu algoritmul, cu placerea de a gandi in pascal sau c. indiferent. uneori lipseste tocmai funul. lipseste atmosfera care mi-o oferea pascal. imi e dor de el…