st tropez
Cel mai fain lucru care l-am vazut vreodata a fost Coasta de Azur. O zona extraordinara in care nimic nu poate fi urat, nici macar toaletele ecologice de pe plaja. Am vrut sa ajung la St Tropez, si impreuna cu Marcela am aruncat 20 de euro pe un drum cu o barca de tabla mare care ducea multi oameni intr-un orasel linistit. Extrem de linistit. Iahturi si oameni care mancau scoici pe terase inghesuite undeva. Plaja nu am vazut-o, pentru ca ar fi fost la nu stiu ce distanta. Dar orasul, satul ala, a fost visul meu atins. Si plaja inghesuita plina cu pietre … deosebita.
Imi aduc acum aminte de cum a fost atunci. Cannes, Monte Carlo, Nisa. Cum mancam bagheta cu iaurt si beam un fel de vin pe plaja din Cannes noaptea impreuna cu Marcela. Ce momente romantice? Nu aveam unde sa dormim decat pe plaja. Racoarea noptii, sarea din aer care ti se lipea de hainele deja umede si apoi prosoapele alea albe de hotel gasite pe plaja putin mai incolo. Incercam sa ne acoperim cu ce aveam ca toate lucrurile ne erau inchise la bagaje in gara. Si dimineata cand ne uscam la ventilatorul parcarii unui hotel extrem de scump si cum trecea lumea cocheta pe langa noi. Dupa o noapte. Tipe inalte si care aratau extrem de bine. Tipi care inca se mai tineau pe picioare. Finetea in persoana. Si noi uscandu-ne la intrarea unei parcari subterane.
Si italianul care ne-a vandut pontul despre Mougines, unde speram sa gasim cazare gratuita undeva prin padure. Si ne-am inselat de a trebuit sa cautam un loc unde sa putem sa adormim. Si de teama ne-am intors la sosea de unde un tip ne-a dus cu masina in Cannes, unde am poposit la un Etap care avea baia in camera. Si ce bine a fost sa dam cu apa pe noi. Si apoi sa iesim in oras ca turistii botezati, iar in hotel intorsi sa picam ca mustele de somn.
Si Nisa cu plaja aia plina de pietre albe si rotunjite care lasau un praf alb pe haine si ma incomodau la mers. Asteptam sa iasa Marcela din apa, in timp ce scriam intr-un jurnal care nici eu nu stiu pe unde l-am mai dosit.
Monte Carlo unde apa era atat de clara ca imi venea sa ma inec acolo ca sa nu mai plec.
Si Soarele care nu ne-a ferit deloc. Marcela, caldura, oboseala, cafele la automatul din gara Cannes si mult mers pe jos.