Raliul Germaniei 2008
Weekendul asta am ajuns la Raliul Germaniei. O experienta pe care incerc sa o am de 3 ani. Acum la a treia incercare am reusit. Este cel mai frumos la raliu la care am fost, poate si din cauza ca la asta am vazut masini. 
Pe scurt pentru mine raliul a reprezentat:
- vineri: parcul inchis
- sambata: Panzerplatte (SS10 si SS14) si service
- duminica: service de 2 ori, superspeciala si bataia cu sampanie a primilor trei
De departe raliul este extrem de bine organizat. O armata de oameni, de arbitrii, muncitori etc. Impresionant. Poate cel mai impresionant. Totul este organizat pana in detaliu si pentru spectatori nu ramane decat sa urmareasca masinile. Foarte multi turisti: In Trier mai nimeni nu vorbea germana. Englezi, belgieni, finlandezi, spanioli si francezi.
Parcul inchis este extraordinar. Pilotii vin cu masina, o lasa frumos la vedere, apoi ies si dau autografe inainte sa fie condusi de acolo (cei importanti) cu shuttle-ul.
Service-ul e ordonat pana la sange. Echipe de WRC ocupau jumate din el. Motorhome-uri imense. Mecanicii frumos imbracati asteptau masinile. Se lucra cu o destindere aparenta: repede si fara agitatie la echipele mari. Mecanicii echipajelor mai mici nu erau intr-atat de calmi si agitatia era mult mai mare acolo. Service-ul era imbacsit si cu terase cu bere si carnaciori si chioscuri de suveniruri tipice. Intrarea la corturile echipelor de WRC se facea pe un culoar separat de cel pietonal. Pilotii ieseau din cortul echipei cand auzeau motorul masinii pregatite. Cam cu un minut inainte de expirarea timpului erau in masina si ieseau. Mecanicul sef (sau al masinii) bifa pe o lista toate chestiile facute dupa ce le verifica personal. Totul in calm.
Pe proba, Panzerplatte, existau parcari gratuite pentru spectatori (care oricum platisera bilet). Din parcari circulau la fiecare 10 minute autobuze spre locurile interesante ale probei. Arenele vipurilor se populau dupa ce multe elicoptere ii aduceau. Prin megafoane auzeai cine urmeaza sa apara.
Superspeciala a ocupat tot centrul orasului. Fara bilet nu puteai sa intri deloc. Paznici, arbitrii si politie pazeau totul. Foarte faina superspeciala. Pe un ecran mare era aratata si filmarea restului de superspeciala. Am nimerit intr-o curba foarte faina pe unde WRC-urile treceau la maxim juma de metru de spectatori. O senzatie faina.
In ceea ce priveste raliul propriu-zis am ramas uimit ca ehipajele importante aveau propriul safety car. Masina de meteo, masina de observatori, safety car-uri, echipajul medical si ce o mai fi fost treceau inaintea masinilor de deschidere. Forlighteri erau multi, 000A, 000B, 00A, 00B, 0 si abia apoi treceau primele masini. Este o diferenta intre pilotii de uzina si cei privati. Chiar si cei care inchiriaza masini sunt vizibil mai slabi decat cei de uzina. Dintre cei privati Aava mi s-a parut cel mai fain. Al Qassimi si Rautenbach nu merg rau, dar cred ca o masina Suzuki calumea ar reusi sa ii bata. Henning Solberg merge interesant. Exista diferente de cum piloteaza fiecare, dar nu am reusit sa imi dau seama clar dupa doar 2 treceri privite. Oricum nu inteleg multe. Loeb a trecut insa pe superspeciala de fiecare data prin acelasi loc. Precis. Peter si Henning Solberg au mai trecut identic ceilalti nereusind performanta asta. In imaginatia mea credeam ca WRC-urile sunt mai zgomotoase, dar m-am inselat. Fac zgomo destul si afli dinainte ca urmeaza sa vina masina, par a merge de multe ori pe sina (probabil din cauza ca era asfalt), si este uimitor cat de legat si frumos unesc pilotii curbele cu liniile drepte. Totul pare a fi dinainte regizat si exersat. WRC-urile sunt sarea si piperul raliului. Atmosfera de guma incinsa si miros de benzina si aditivi nu l-am simtit. Chiar mi-as fi dorit asa ceva. Poate nu trebuie sa fie asa.
Am vazut cum se merge cu un Clio R3 sau un Clio Super 1600 sau C2 R2. E crunt. E o diferenta crunta fata de ceea ce se intampla la noi. Este si normal. Dar Clio-urile ofera cel mai mare spectacol. Prind repede niste viteze mari, tremura cand schimba violent si bubuie esapamentele extrem de tare. Chiar aveai ce vedea.
Organizatorii s-au gandit ca lumea sa nu se plictiseasca asteptand. De aia intre trecerile de pe Panzerplatte masini istorice de raliu se plimbau pe acolo. De la Ford, Saab, Lancia si Audi pana la Trabant si Opel. Spectaculos. Inainte de superspeciala pe proba s-au dat 2 monoposturi ale studentilor de la niste universitati, apoi masiniile istorice din nou.
A fost o experienta faina weekendul asta. Impreuna cu dormitul in masina atat inainte de Panzerplatte cat si in Trier, Raliul Germaniei a meritat toate eforturile.