paler.ro

Scriam intr-o insemnare anterioara ca am ales 3 materii de aprofundare semestrul asta. Una am ales-o pentru ca nu am vrut sa ratez sa invat programare pentru CELL. CELL este procesorul care este si in PS3. Un super procesor (cel putin asa zice lumea) care are 9 nuclee, 8 dintre ele fiind pentru calcule. Pe PS3 numa 6 dintre ele sunt folosite pentru calcule. Unul nu este activat din motive de toleranta la erori (daca se strica in procesul de fabricatie) si celalalt este folosit pentru DRM. In orice caz procesorul e in stare sa le foloseasca pe toate. Si dupa ce ca are 8 nuclee fiecare nucleu mai poate folosi si SIMD (Single Instruction Multiple Data), adica aceeasi instructiune se poate executa simultan pe doua pipeline-uri. Din cate am citit unul e mai scurt si unul mai lung, dar teoretic se pot folosi cumva.

Din citite procesorul e interesant. Programarea pentru el se face folosind C la un nivel destul de scazut al abstractiei. Pentru un programator in limbaje managed, adica unul ca mine, chestia asta e o provocare serioasa. Pentru a putea programa minunea asta IBM pune la dispozitie un SDK si un emulator. Ambele pentru Linux. Pe net am gasit aici insa si o masina virtuala (VMWare) care contine deja toate instalate si doar mai trebuite lansata masina in executie.

Masina este un Fedora Core 6 cu SDK, emulator si Eclipse deja instalate. Nu trebuie sa povestesc cat de incet se misca mizeria. Dar acum primul pas l-am facut. Am reusit sa o fac sa mearga mai uman. Am scos aproape toate serviciile si am scapat de Gnome. Acum sunt multumit. Era un chin sa programez in ea. Nu ca as stii ce sa fac inca, dar era groaznic si numa sa tastez. Acum pot tasta in liniste :).

O sa incep acum sa invat sa misc si eu ceva pentru CELL asta. Colegii de facultate deja au un avantaj in fata mea pentru ca eu nu stiu cum pur si simplu nu am apucat sa ajung la partea asta din cauza la toate celelalte lucruri care imi apar zilnic. Dar in lista de prioritati ale semestrului asta se afla si programarea CELL.

Pe blog in categoria CELL o sa scriu tot ce mai apare nou…

Proiectul la care lucrez acum este cel mai mare chin care l-am avut pana acum. Trebuie sa fac un GUI cu WxWidgets si VTK. Suna interesant si chiar este, dar imi lipseste motivatia, motiv pentru care proiectul stagneaza intr-un ritm infiorator. Pana acum am reusit sa fac niste chestii, dar de cand m-am intors Germania ma chinui sa inteleg ce si cum de ce nu merge. Ieri am inteles.

Se pare ca motivul este ca nu stiu calumea VTK. M-am apucat atunci sa citesc mai multe. Documentatia ma enerveaza enorm. Am in camin niste carti care nu apuc sa le citesc deloc pentru ca seara tot timpul se iveste altceva de lucru sau pur si simplu nu mai sunt in stare. Dar VTK e interesant. Insemnarile din categoria VTK vor trata de aici incolo incercarile mele de a intelege subiectul asta. Trebuie sa fac proiectul cat mai repede pentru ca exista si presiunea timpului si a banilor. Nu stiu cum, insa intotdeauna ma simt dezarmat in fata chestiei asteia.

In VTK cel mai important lucru e pipeline-ul. Pipeline-ul este metoda prin care datele sunt transformate pentru afisare. Diferite filtre, algoritmi sunt tratate intr-o maniera black box. Au una sau mai multe intrari (input port) si una sau mai multe iesir (output port). Un filtru primeste prin input outputul unui alt filtru. Pot exista si filtre fara input sau fara output, lucru care obtine prin utilizare celor gata implementate din SDK sau prin derivarea din clasa corespunzatoare.

Un lucru mai dificil in VTK, cel putin pentru mine, a fost sa ma obisnuiesc cu modul de gandire, sa inteleg apoi documentatia. Cel mai bine se invata din exemple. Nu sunt genul autodidact si atunci imi vine extrem de greu sa inteleg ceva care nu este deloc bine documentat. Codul nu este comentat pe gustul meu in exemplele oferite, iar documentatia claselor lasa cel putin de dorit. Ca sa nu mai zic ca doxygen este orice insa nu pe gustul meu. Nu sunt din nou obisnuit cu cititul comentariilor din clase ca sa inteleg cum functioneaza ceva, dar trebuie sa ma obisnuiesc pentru ca alta sansa nu am. Pana una alta aventura VTK incepe si pe blogul meu. Desi a stagnat mult timp, timpul s-a scurs si acum urmeaza filmul evenimentelor….

Acum nu fac nimic. Am intrat pe blog si am vazut ca a raspuns Gusty la ceea ce am scris data trecuta. Baiat fain Gusty. Pentru el ma gandesc sa redenumesc blogul in “Ce scrie Paler pentru Gusty - Letters from Wiesbaden”.

Scoala a inceput la Wiesbaden si a inceput destul de tare. M-a luat putin nepregatit. Inca buimac dupa sesiune si fara chef de scoala trebuie sa ma trezesc acum sa ma repun pe invatat, dar nu ma trage deloc inima. Semestrul asta am optat pentru 3 Vertiefung-uri, lucru care l-am facut pentru senzatii si ca sa nu pierd unul dintre ele in care se prezinta programarea pentru procesoare CELL. Sunt curios ce e si cum se foloseste. Pana maine ar trebui sa am o tona de material deja citit si bineinteles ca nu o sa citesc nimic. Mai aman putin. Saptamana asta a trecut uimitor de repede, chiar prea repede.

Materiile care le-am ales in semestrul asta sunt interesante cat de bine le voi putea invata e alta problema. Imi doresc un semestru linistit si in care sa am timp si energie sa pot inmagazina tot ce trebuie si mi-ar placea.

In rest sunt bine sanatos (in caz ca se intreba Gusty).

Primul semestru de master aici in Wiesbaden s-a terminat. Si s-a terminat bine. A fost greu si ma gandeam ca o sa fie si mai greu. Examenele de la inceputul lunii asteia au fost sfarsitul in forta 6 luni de stres.

Mult stres mi l-am facut singur. Dar tensiunile au fost mari. Cel mai greu lucru a fost sa ma obisnuiesc cu scoala de aici si apoi sa incercsa ii fac fata dupa ce 2 ani de zile la Brasov nu am invatat nimic. Nu ai de unde sa stii cum va fi sau cat de bine pregatit esti pentru un studiu de master dupa ce facultatea a fost o gluma proasta. Este cel putin greu sa ai complexul scolii facute in corpul P.

Scoala de aici este faina. Imi place si ma bucur ca am avut ocazia sa ajung aici. Ma bucur ca pot vedea ce inseamna sa studiezi. E munca individuala combinata cu munca profesorului. Profesorul este cel care te impinge initial si iti prezinta materia intr-un mod atractiv. Profesorul este persoana care iti influenteaza alegerile. Pentru ca un profesor bun sau macar interesat e tot ceea ce trebuie ca o materie nasoala sa devina faina.

Ma bucur ca s-au terminat 6 luni de master. Imi pare rau ca a trecut timpul. E bine insa ca nu a trecut de pomana si ca la sfarsitul perioadei asteia am realizat si eu ceva. Mai am de asteptat o nota de la un examen. Nu cred ca l-am picat si atunci pot spune ca am iesit pe plus :).

Astept semestrul al doilea. Doamne ajuta sa fiu la fel de optimist si la sfarsitul lui.